Printre picaturi…

        Uneori mă joc cu destinul în asemenea hal încât mă pun în dificultate chiar pe mine. Și-ajung să sufăr și să mă întreb de ce, de ce eu, de ce tocmai eu, de ce așa, cu ce-am greșit, de ce mi-a fost dat mie… și tot așa. În acele momente nu sunt în stare să discern că singura de vină sunt eu. Că eu singură m-am îndreptat către acea cale… că eu mi-am chemat ghinionul și răul… că eu am căutat-o cu lumânarea. Și trec prin tot soiul de stări. Suferință acută, revoltă, supărare… un întreg război interior. Apoi îmi spun că ăsta mi-e destinul… că sunt născută să sufăr. Intervine acceptarea, ajung să accept ce mi s-a dat și cad în interiorul meu. Într-o liniște profundă, aproape mormântală. Și tocmai când reușesc să mă obișnuiesc cu pierderea suferită, zăresc luminița de la capătul tunelului… speranța.
      Și-atunci, ca un berbec autentic ce sunt, încep să mă adun de jos… bucățică cu bucățică. Pun cap la cap ițele inimii mele, reușesc să o repun în piept, să o fac să bată a viață și zâmbesc. În acele momente, soluțiile încep să-mi mișune în minte. Și-ajung să înțeleg că am făcut din țânțar armăsar. Că lucrurile nu sunt atât de negre pe cât credeam eu și că totul are o rezolvare. Încep să mă simt invincibilă, încep să vreau să-mi depășesc condiția de ființă doborâtă și acrită de viață. Și-ncep să-mi doresc fericirea. Din nou. Nu neapărat acea fericire plină de adrenalină. Ci măcar starea de bine, muțumirea de sine.
        Și în dorința de a fi fericită, mă las din nou împinsă de la spate de idealuri. Mă duc cu capul înainte, lupt pentru ceea ce-mi doresc dar iarăși tind să o iau pe căi greșite. Nu pentru că așa îmi doresc, ci pentru că acționez la impuls, încă n-am învățat nimic din toate greșelile mele… trag în același sens, căci doar pe-acela îl știu. Așa simt că trăiesc… într-un cerc vicios: dorință – greșeală – suferință – mobilizare – speranță. Un lanț fără sfârșit… probabil așa o să îmi treacă viață. Probabil în acest fel o să ajung la bătrânețe. Sper doar ca-n ultima clipă să n-am regrete. În rest… toate trec. Dar printre picături reușesc să mai fiu și fericită…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ganduri și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s