Complexele adolescenților

         Adolescența este perioada de tranziție biologică, psihologică și socială de la pubertate la maturitate. Intervalul de vârstă la care are loc acestă tranziție este ușor diferită de la o persoană la alta și depinde de mai mulți factori, în general fetele intră în adolescență mai repede decât băieții. Perioada adolescenței este între 10 și 19 ani, unele țări consideră că adolescența începe la 11-13 ani la fete și între 12-14 ani la băieți, și se termină pentru ambele sexe în jurul vârstei de 19-21 de ani. Această perioadă de tranziție presupune multe modificări la nivel fizic, psihic și emoțional. Se resimt schimbări la nivelul personalității și al comunicării. Această vârstă este deobicei vârsta complexelor pentru că acum tânărul devine preocupat de propria imagine, de poziția sa în raport cu apropiații, prieteni, colegi și așa mai departe. Conștientizându-și practic propriul eu fizic și emoțional, adolescentul își dă seama de ce are sau nu are în raport cu semenii săi. Sunt complexați de propria imagine, au dificultăți de relaționare și de comunicare, nu prea știu să își pună în valoare ceea ce au frumos și nici nu reușesc să ascundă ceea ce le dă bătăi de cap.

        Este foarte greu pentru un adolescent ce tocmai și-a descoperit propria sexualitate și imagine, să fie ferit de anumite complexe. Aceste complexe de inferioritate practic le diminuează stima de sine. Dacă în copilărie erau liberi și nu se simțeau diferiți, la adolescență datorită schimbărilor care se produc, ei se simt de cele mai multe ori altfel, dar în mod negativ. Complexele cele mai des întâlnite sunt de natură fizică, fetele se simt inferioare și nefericite din cauza sânilor prea mari sau prea mici, din cauza coșurilor, din cauza greutății sau înălțimii. Iar băieții sunt complexați din cauza părului apărut pe corp, prea mult sau deloc; schimbarea vocii sau din contră menținerea aceluiași ton copilăros; din cauza musculaturii, unii își dezvoltă musculatura mai devreme, alții mai târziu. Trupul prinde forma maculină specifică mai devreme sau mai târziu. Sunt complexați din cauza coșurilor, din cauza greutății sau înălțimii. Aceste complexe se nasc dintr-o imagine proprie aproape de perfecțiune pe care ei și-o doresc și o realitata diferită cu ceea ce ei defapt visează pentru ei înșiși. Ceea ce adolescenții nu știu, este că părerile pe care noi le avem despre noi sunt de cele mai multe ori greșite, iar ceilați ne percep mai mult pe baza personalității, a comportamentului și a atitudinii, nicidecum nu emit judecăți de la un coș sau de la niște sâni mai mici.

 complexe

        Această tranziție de la copilărie la adolescență și maturitate se face treptat și diferit de la un individ la altul. Dacă unei fete îi cresc sâni mai devreme și alteia mai târziu, asta nu înseamnă că nu îi vor crește niciodată sau că trebuie să fie complexată. Dacă un băiat are mai mult păr pe piept, nu înseamnă că un altul care nu are, este mai puțin mascul. Băieții bruneți sunt deobicei bogați în pilozități, devreme ce blonzii sunt de cele mai multe ori aproape „spâni” pe corp și pe față. Ritmul în care fizicul se dezvoltă este diferit și totul se produce la momentul optim pentru fiecare adolescent în parte. Suntem diferiți, formele, detaliile corpului sunt diferite de la om la om chiar și la maturitate. De la sâni la organele genitale, toate sunt diferite și au ceva particular fiecare. Să fii diferit nu înseamnă să fii complexat, ci unic.

       Adevărul este că publicitatea și tot ceea ce noi vedem la TV promovează oamenii excesiv de frumoși, aproape perfecți. Fete foarte slabe, foarte înalte, cu sânii siliconați, bărbați musculoși, lipsiți de păr, metrosexuali chiar. Deși în adolescență veți lua aceste modele de bune, ele defapt sunt departe de a fi demne de urmat. În primul rând că… cu cât un om se va strădui să fie mai perfect din punct de vedere fizic, cu atât ceilați vor dezvolta o antipatie pentru el. Și mai ales un corp ca cel al vedetelor, presupune multe sacrificii și restricții, înfomerări, eforturi fizice susținute și refuzarea oricărei plăceri ce ar putea dăuna imaginii și mai ales kilogramelor. Și nimeni nu cred că merită o viață de înfometare. Chiar dacă anumite lucruri te nemulțumesc la imaginea ta, printr-o personalitate plăcută, cu o atitudine debordantă și un temperament tineresc, orice defect fizic pălește. Este important să te simți bine în pielea ta, să te accepți așa cum ești și să ai răbdare, dezvoltarea ta va veni pas cu pas. Dacă plângi și te lamentezi, oricum nu vei rezolva nimic. Cu cât vei fi mai complexat, cu atât lumea se va îndepărta de tine. Tot vorbind și amintind de nemulțumirile tale, îi vei face și pe ceilați să îți conșientizeze micile defecte adolescentine. De cele mai multe ori adolescenții sunt prea asprii cu ei înșiși, de aceea îi sfătuiesc să fie mai indulgenți. Uneori exploziile dezvoltării se fac pe neașteptate, totul este o chestiune de timp și nu ai altceva de făcut decât să aștepți.

         Adolescența este o perioadă prea frumoasă ca să te înneci în complexe, trăiește fiecare zi ca și cum ai fi cel mai superb tânăr/ă!!! Uneori personalitatea și atitudinea valorează mai mult decât orice trup perfect.

Cum te vezi, si cum esti defapt...

Acest articol a fost publicat în Despre adolescenți și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Complexele adolescenților

  1. Gabryell zice:

    Nu este gresit in niciunul dintre cazurile exprimate mai sus. Intr-adevar, toti adolescentii incearca sau viseaza sa ajunga precum celebritatile sau personajele, idolii ale caror fani sunt,cu care intra uneori in contact fie fizic sau vizual. Cand ajung in fata oglinzii isi dau seama ca nu vor putea avea acelasi succes datorita felului cum arata si aici intervine un complex sau depresie. Ce nu stiu sau nu inteleg multi dintre acestia, este faptul ca fiecare are talentul sau si nu trebuie decat sa puna in aplicare . Si cel mai important lucru : sprijinul moral si chiar material pe cat posibil pentru a fructifica succesul unui om care POATE si VREA…

  2. Simona zice:

    Un articol foarte adevărat! Bravo!

  3. Adriana zice:

    Imi pkace ideea acestui blog Alina… felicitari pt initiativa pt ca sunt multi adolescenticare nu au cu cine vb despre problemele legate varsta iar aici pot gasi multe raspunsuri…insa trebuie sa fii foarte atenta sa ke dai informatii corecte….

  4. magdamanea zice:

    Of, Doamne, cate probleme (false) au la 14 ani!!! Ama, fata mea, nu se uita la tv si nu-si ia exemplele de acolo, dar are colege…cu sani mai mari, cu picioare mai lungi, cu talie mai subtire, cu machiaj si unghii vopsite la scoala. Si pensate…Degeaba ii spun ca si ea are talie, ca picioarele ei sunt lungi, subtiri si drepte, ca sanii sunt proportionati cu restul subtirimii ei, ca va avea timp sa-i creasca si sanii (de-o sa se sature, poate)…Greu! Deocamdata ma asculta, dar cine stie pentru cata vreme vom mai fi cele mai bune prietene 😦

    • Alina Litere zice:

      Cu timpul se va convinge ca impresiile ei sunt nefondate.
      Ai rabdare cu ea si explica-i ori de cate ori ai ocazia cat de frumoasa este. Dar nu simplu, esti frumoasa, esti perfecta, exact cum ai spus, ai picioare drepte, sanii rotunzi, o talie subtire.
      Eemplificarea prinde la adolescenti.
      Rabdare 🙂

    • albatrosulz zice:

      Draga „magdamanea”, cu permisiunea Alinei intru în vorbă. Problemele la 14 ani, nu sunt false. Pentru cei care au 14 ani, în niciun caz. E momentul forte în care copiii trec prin trauma majoră a descentralizării. Adică nu mai sunt „buricul pământului” și Univesrul nu se mai învârtește în jurul lor. Simt că trebuie să intre în luptă, că nu e ușor, că e concurență pe „piața” aceasta a vieții, că grija părintească nu mai pare să le facă chiar atât de mult bine cum cred ei, părinții, fiindcă încep să se definească prin valorile grupurilor cu influență imediată cu care vin în contact pe același palier de vârstă, deci inclusiv cu valorile lor, bune sau rele. Fetele au un avans clar față de băieți, în aceasta aventură. Concret, din cele ce spui despre fiica ta, nu e deloc greu să începi să-i transmit punct cu punct, experiența ta de femeie. Sfatul meu este, pe scurt și exprimat cumva în argou – nu te mai crede mai desteaptă decat fetița ta, că după ce i-a venit ciclul și dveine posibilă mamă, în esență nu mai ești. (După părerea ei intima și nemărturisită, în orice caz, nu!). Abia de acuma veți putea deveni prietene adevărate, dar respect-o ca pe o persoană nouă, pe carea abia ai cunoscut-o ieri și fă-o să simtă asta. Te va iubi și te va asculta.

      • Alina Litere zice:

        Pe de o parte ai dreptate, intr-adevar adolescentii trebuiesc tratati ca pe niste persoane noi, cu respect si intelegere. Dar sa stii ca nici parintii nu sunt pregatiti dinainte pentru aceste schimbari si este frustrant pentru un parinte sa vada ca al sau copil sufera din pricina unor probleme, intemeiate sau nu. Este dureros sa vezi framantarile copilului tau si sa nu stii cum sa i le spulberi.
        Cat despre problemele lor, uneori si adolescentii le exagereaza pe baza influentelor din afara… ei inca nu au discernamantul necesar sa distinga intemeiatul de iluzie… nu degeaba maturitatea se instaleaza defapt dupa 20 de ani.
        Schimbarile sunt grele si pt parinti si pt copii. E greu sa te trezesti peste noapte si sa vezi ca adolescentul nu mai e copil ci femeie sau barbat in devenire. Iar copilul ramane copil pana la 100 de ani pt un parinte.
        Cheia este adaptabilitatea pt ambii, si pt parinti si pt copii. 🙂
        Iti multumesc pt interventie 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s