Aer…

Am nevoie de aer,

Mă sufoc în timp ce trăiesc,

Timpul mă sufocă,

Uitarea mă înnebunește,

Iar vremea mai rău mă deprimă.

Unde găsesc și eu un strop de aer curat?!

În ce loc să fug?

Unde să mă duc?

Pe cine să rog să-mi dea o gură de aer?

De fapt… nici nu știu…

Trăiesc sau pur și simplu trece timpul

Pe lângă mine, pentru mine…

Nici nu știu exact.

Vreau să văd cerul senin, albastru…

Dar de unde să îl iau?

Pentru mine cerul nu este decât înnorat,

Negru-afumat… cu iz de plămân stricat.

Dar cine știe,

Poate îmi joacă feste vederea,

Poate că ochii mi-s încețoșați…

Poate o pânză de paianjen i-a împânzit.

Chiar dacă îmi spăl ochii cu apă neîncepută,

Privirea mi-e la fel de înnegrită.

M-am obișnuit să văd numai urâtul,

Mi-e dor de frumosul de odinioară,

Mi-e dor de mine, pe vremea

Când puteam să văd și minunatul.

Acum nu-l mai văd,

Mintea mi-e pustie,

Inima mi-e săracă,

Trupul gol…

Pustietate am în jur…

Singurătate, negru, dezolanță.

Vreau soare, lumină, culoare,

Să zâmbesc și să simt.

Dar e greu,

O dată ce ai căzut jos,

În hăul singurătății,

Greu te mai ridici,

Greu mai poți să-ți revii.

Dar nu-i imposibil,

Niciodată nu-i, dacă îți dorești

Cu adevărat…

Iar eu îmi doresc

Și vreau și pot.

O să mă prind cu ambele mâini

De rădăcinile fericirii

Și-o să mă apuc atât de strașnic,

Încât o să mă înalț dintr-o singură mișcare.

Pot, negura nu-i mai puternică

Decât mine sau voința mea!

Acest articol a fost publicat în Ganduri și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s