Bufonul de ieri si de azi

       el-bufon-stanczyk[1]

       În zilele noastre bufonul este obiect de batjocură în societate, comic și caragios, de neluat în seamă, însă îndeajuns de strident încât să-l poată observa oricine. Bufonul este măscăriciul acela care se află întotdeauna la limita penibilului, DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE. Deși aparent bufonul zilelor noastre este asociat cu un păcălici, adică mincinos, prost și lăudăros, în trecut bufonul era un personaj comic, îmbrăcat în haine haioase sau grotești, care era ținut la curțile medievale pentru a distra un suveran. Dacă acum bufonii sunt deseori mincinoși, pe vremea aceea, nebunul regelui era autorizat să spună ADEVĂRUL, având voie chiar să-l ia în râs pe suveran, fiind SINGURUL care avea dreptul să spună tot ce un om obișnuit nu-i putea spune regelui, fără grave consecințe. În mod normal niciunui măscărici nu i se lua capul, în fond aceasta îi era menirea, să spună adevărul și să-l amuze pe rege.

      Bufonul intra în scenă de cele mai multe ori când regele era trist, de neconsolat. În acele momente, suveranii își țineau aproape numai bufonii, fie pentru a-i binedispune, fie pentru a le deschide ochii. De la petreceri erau aproape nelipsiți, mai ales dacă bufonul era foarte iscusit în capacitatea lui de a face oamenii să râdă. Și cum niciun comediant nu este prost, bufonii erau destul de inteligenți și citiți. Ei OBSERVAU totul și știau de cele mai multe ori toate secretele de la curte. Bufonii aveau capacitatea de a spune lucruri pe care nimeni altcineva nu ar fi îndrăznit să le spună și se presupune că unii bufoni reușeau să le deschidă ochii suveranilor lor. Bufonii erau cei care creau atmosferă la curte în perioadele de criză sau confuzie. Bufonul oglindea de cele mai multe ori chipul ADEVĂRAT al suveranului. Așadar dacă voiai să știi cum e regele, puteai foarte bine să cunoști bufonul, însă trebuie să recunoaștem că bufonii erau niște personaje tragi-comice, de o complexitate aparte. Unii bufoni aveau chiar privilegiul de a fi și sfătuitorii regilor. Și mi se pare normal, odată ce era plătit să spună adevărul, atunci și sfatul dat urma să fie unul drept, fără temeri și interese ascunse.

      În concluzie, părerea mea este că bufonii erau oamenii cei mai liberi de la curte.  N-aveau de ce să se teamă, puteau spune orice, puteau râde oricând și de oricine și nu erau obligați să facă vreo treabă murdară. Atâta timp cât își făceau suveranii să râdă, bufonii nu-și pierdeau capul. Dar ca orice angajat și supus al regelui, dacă suveranul se plictisea de bufonul respectiv, probabil că era executat sau aruncat ca pe o jucărie veche. Într-o lume crudă și plină de oameni ambițioși și avizi de putere, bufonul cred că era unul din cei mai privilegiați oameni, el nu era un pericol pentru nimeni.

      Cât despre măscăricii de azi, mai bine ne-am întoarce la bufonii de „ieri”, măcar aceia erau PLĂTIȚI pentru a spune ADEVĂRUL. Păcălicii de azi mint gratuit și nici nu distrează pe nimeni.

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s