Pun mâinile la ochi,
Nu vreau să văd,
Nici în față, nici în spate,
Nici spre trecut, nici spre viitor,
Nici spre frumos, nici spre urât.
Vreau doar să simt,
Aici și acum,
Cu ochii închiși,
Dar cu celelalte simțuri
Mai mult decât treze.
Vreau să aud șoaptele
Din depărtare, care îmi ascut
Urechile mele cele răsfățate.
Le aud, îmi strigă cu voce scăzută:
„Tuuu, tuuu, tu de-acolo,
Ești în căutare,
Cauți iubirea,
Te-ai pierdut în diversitate…
Vino, vinoooo”.
Pare atât de simplu
Să-le ascult.
Le aud, deși nu sunt decât
Niște murmure adânci și tandre.
Îmi freamătă inima în piept,
Nu pulsează numai viață,
Mă-ndeamnă să simt și mai mult,
S-aștept în tăcere,
Atingerea divină,
Mângâierea dumnezeiască.
Acordul de vioară
Care se-aude parcă din neant,
Îmi mângâie auzul,
Încep să merg,
M-ndrept spre cântec.
De undeva de sus,
Mă cheamă sunetul,
Îmi spune:
„Vino, te aștept…”,
I-am strigat:
„Lasă-mă să-ți sărut notele,
Cu ființa mea înfometată
De dragoste nebună!”
Am urcat scările
În castelul iubirii.
Am rătăcit pe holurile reci,
În beznă, în așteptarea contopirii,
Și-am reușit deodată,
S-ating sursa căldurii.
Era el, acolo, frumos,
Mă aștepta de-o viață,
Dar numai oarbă am putut
Să îl găsesc.
Zâmbea și strălucea,
Era al meu îndrăgostit.
Adolescenți Senzaționali 