Captivă într-o lume a mea

www.garbo.ro

Îmi răsună în minte un cântec de dor…

Se prelinge încet peste inima mea albastră,

M-ar năpădi lacrimile, dar nu le dau voie.

Întreaga-mi ființă îmi sună a bocet,

Și inima parcă îmi bate a suferință,

Nu mai are același ritm viu, alert,

Mai mult o face din silă, din milă,

Pentru că nu are încotro, pentru că încă,

Nu i-a venit vremea să stea și să tacă.

Aritmică mi-este și suflarea,

Pentru că doare și ustură,

Până în cel mai adânc colțișor

Al conștiinței mele îmbătate.

M-am îmbătat aseară, cu vinul rece de alaltăieri,

Pe care l-am băut singură,

Nesimțindu-i buchetul, și nepăsându-mi de aroma

Lui sălcie, l-am băut ca să-mi pierd mințile,

Să mă uit pe mine, în acea sticlă de vin,

Să mă beau până la ultima sorbitură,

Crezând că azi, mă voi ridica din pat,

Cu mințile pierdute-n zări uitate,

Dar zâmbitoare și plină cu fericirea nebunului.

Căci nebunul nu știe nici ce-a fost ieri,

Nu așteaptă nici viitorul,

Nu simte nici prezentul,

Nu plânge nici trecutul,

Ci trece de la o stare la alta,

De la agonie la extaz.

Ba sărutându-se-n oglindă,

Ba dându-și palme cu nemiluita.

Așa aș vrea să fiu și eu,

Captivă într-o lume a mea,

De nepătruns pentru altcineva…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ganduri și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s