De-a lungul am simțit frica sub diverse forme. Întotdeauna am fost groaznic de speriată. Însă îmi amintesc acum de un moment care a avut o finalizare frumoasă. Eram moartă de frică, paralizată de teamă. În mod normal aș fi fugit mâncând pământul. Aș fi dat înapoi, aș fi renunțat. Mi-aș fi văzut de treabă și nu aș mai fi înaintat. Dar ceva a fost mult mai puternic decât teama. Dorința, mai cu seamă speranța.
Învârtindu-mă în cerc mă gândeam – dar dacă nu am de ce să mă tem? Dar dacă nu e așa cum gândesc? Dacă o să fie bine? Dacă totul o să fie ok? Dacă mă tem degeaba și de fapt mă va aștepta o întâmplare frumoasă? Dacă se va finaliza așa cum vreau?
Emoțiile mele erau perfect firești, frica mea era și ea justificată. Însă nimic nu ar fi justificat ideea de a renunța. Așa că nu am renunțat. De obicei mă mândresc mereu cu al meu curaj. Așa am făcut și atunci. M-am lăsat mănată de speranță, am încercat să înăbuș frica, deși mă făcea să tremur, și am mers înainte cu toată forța și dorința.
Ce am primit în schimb? Rezultatul dorit! De fapt mint! Am primit de o mie de ori mai mult decât mă așteptam! Viața m-a surprins într-un mod cât se poate de frumos. Dacă în acel moment crucial aș fi dat înapoi, astăzi nu aș mai fi putut să mă dau exemplu pe mine însămi.
De obicei este bine să îți asculți intuiția. Intuiția aproape niciodată nu te minte. Dar când dorința, speranța și frica sunt amestecate, sfatul meu este să acționezi cu curaj. Să mergi înainte fie ce o fi. Gândește-te că ai 50% șanse să reușești și 50% „șanse” să eșuezi. Moneda poate să pice ori pe o față, ori pe alta. Însă încearcă! Fie ce o fi, încearcă. Consider că este mai bine să regreți ce ai făcut, decât să regreți ce n-ai făcut. Și sunt cazuri în care pur și simplu nu regreți nimic, fie că reușești sau nu.
Dacă vrei ceva, dacă îți dorești ceva cu toată puterea inimii, însușește-ți acel ceva, acționează! Dacă vrei, poți! Oricât de frică ți-ar fi!
Adolescenți Senzaționali 