Ai înțeles cum stă treaba cu răutatea? Dacă ești rău, la bază nu înseamnă decât că ești ori prost, ori te simți inferior, ori ești un frustrat care se răzbună pe toți cei din jur. Și să-ți mai spun o chestie: de prostie te poți vindeca citind, inferior n-ai de ce să te simți față de nimeni, iar frustrat… aici e mai complicat. Dar să nu fii frustrat, treci peste frustrări, nu-ți trăi viața în funcție de frustrările pe care le ai. Dă-le naibii de greșeli, defecte și neajunsuri, încearcă să te mulțumești cu ceea ce ai și să te iubești așa cum ești. Dacă ai înțeles și făcut aceste lucruri, atunci nu mai ai de ce să fii rău.
În general voi, adolescenții, sunteți teribiliști, răutăcioși și uneori nemiloși. Nu toți, dar majoritatea. Gândiți-vă că batjocorind pe cineva, nu doar că îl răniți pe acela, dar demonstrați cât sunteți voi de imbecili. Sinceră să fiu, urăsc să văd că un tânăr mai cuminte, mai slab de îngeri, mai cu bun simț, este pus la zid de gașca aia de băieți răi, care se cred justițiari ori Dumnezei. Să fim serioși, dacă ești tare, pune-te cu cineva pe măsura ta, nu cu unul care-și vede de treaba lui. Nu suport răutatea în rândul tinerilor. Mi se pare prea bruscă trecerea de la inocența copilăriei, la răutatea adolescenței. Este o trecere brutală. Și în dorința de a fi liberi și independenți, se confundă libertatea cu libertinajul, libera exprimare cu jignirea și etc.. Oricât ai fi de liber, trebuie să existe o limită. Degeaba ești deștept la școală, înveți bine, dacă în viața de zi cu zi habar n-ai cum să te comporți și faci numai răutăți.
Oricum, țineți minte, un om inteligent nu va fi niciodată rău, pentru că răutatea se naște întotdeauna din PROSTIE și IGNORANȚĂ.
Adolescenți Senzaționali 