Tot ce conteaza-n viata…

image

        Copil fiind, tot ce-mi doream, cand aveam sa devin „mare”, era sa ma marit, sa am o casa mare si frumoasa, un sot minunat si vreo 3 copii care sa ne semene amandurora. Dar am crescut si m-am indepartat de vis. Am crescut si mi-am pierdut inocenta si in acelasi timp ratiunea cea dreapta. Pentru o buna perioada de timp am crezut ca dragostea nu este asa importanta, ci chimia, pasiunea. Greseam. Apoi imi spuneam ca institutia casatoriei este pentru femeile slabe, pentru cele care nu sunt in stare sa se intretina singure, pentru cele comode care se multumesc a fi numai nevasta lui X. Doamne, cat ma inselam.
La vremea aceea nu stiam ca totul paleste in umbra singuratatii. Visam la cariera, la bani multi, la libertatea de a ma distra oriunde si oricand. Habar n-aveam ca toate acestea sunt efemere. Habar n-aveam ca bogatiile sunt nimicuri daca nu ai cu cine sa le imparti. N-am ajuns sa am o cariera de invidiat, nici bani de intors cu lopata n-am avut niciodata. Dar am avut libertate din plin, de care m-am bucurat pana la epuizare. Si-am obosit si mi-am dat seama ca sunt singura. Nu ma mai recunosteam in oglinda. Nu-mi placea in ce ma transformasem. Eram o aratare oarecare menita sa-si iroseasca viata, pe nimic.
Sarbatorile au fost si sunt cele mai nefericite. Am familia langa mine, dar n-am o jumatate cu care sa impart o dragoste. N-am pe nimeni care sa imi zambeasca si care sa-mi ofere mici atentii. Nu am cu cine ciocni un ou, nu am cu cine impodobi un brad, nu am pe cine saruta sub vasc si nu am pe nimeni cu care sa ciocnesc un pahar de sampanie de Revelion. Focul de artificii nu e pentru mine si un El, e pentru cei ce au pe cine iubi.
Ce folos ca am un serviciu de care sunt multumita, tot ce-mi doresc, linistea stabilitatii financiare, daca nu am cu cine sa impart?! Daca seara nu ma asteapta nimeni acasa si eu ma culc tot intr-un pat gol, langa o perna rece, degeaba. Mi-am dat seama ca in copilarie, desi nu judecam, inima ma facea sa-mi doresc exact esenta vietii, dragostea. Iar familia este fara doar si poate tot ce conteaza in viata. Degeaba un om devine Cineva in societate, degeaba traieste in lux, daca nu se ingrijeste de sufletul lui si nu-si cauta jumatatea, pentru a se casatori.
Oricate greutati si responsabilitati ar presupune casatoria, implinirea din sanul familiei este un dar divin. Ne-am nascut pentru a iubi, pentru a zamisli copii si pentru a-i creste frumos. Cam tarziu mi-am dat seama, dar poate nu atat de tarziu…

Acest articol a fost publicat în Ganduri, Motivational și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s