Și chiar dacă s-ar nărui toată lumea la picioarele mele,
Eu aș știi să mă ridic.
Și chiar dacă soarele ar refuza să mai răsară,
Voi găsi mereu în drumul meu o candelă aprinsă
Care să-mi călăuzească pașii spre lumină.
Și chiar dacă luna ar refuza să mai apară,
Îmi rămân stelele,
Cu ele deasupra capului nu mă voi simți nicând singură.
Și chiar dacă întreaga lume îmi va pune piedici,
Voi ști să săr șăgalnic peste ele.
Și chiar dacă toți îmi vor spune „nu poți”,
Eu le voi demonstra că pot și sunt de neoprit.
Și chiar dacă în calea mea voi întâlni numai urâtul,
Sunt sigură că printre atâtea urâțenii,
Voi reuși să văd frumosul, prea frumosul.
Și chiar dacă întreaga lume mi-ar întoarce spatele,
Printre atâția oameni pesimiști
Voi reuși să descopăr omul bun,
Care să-mi ofere mâna lui și-un zâmbet cald.
Și chiar dacă supărările și încercările îmi vor amărî viața,
Printre atâtea neguri, îmi voi găsi și fericirea.
Nu voi renunța să lupt, să sper și să-mi doresc mai mult,
Nu voi renunța la visele mele
Și nici la speranța ce-mi dă astăzi aripi,
Pentru că oricât aș fi de supărată,
Speranța mă va ajuta să merg mai departe.
Și merg și umblu și-mi caut fericirea,
Căci fără țel și fără scop,
Aș fi un nimeni…
Adolescenți Senzaționali 