Întruchiparea eternității…

       Nu îmi ieșeau din minte vorbele ei: „când ziua va avea 48 de ore, atunci îl vei cuceri”. Cea care îmi spusese acest lucru era rivala mea, amândouă eram îndrăgostite de același bărbat și amândouă ne doream să îl cucerim. Eu știam că mă place, știam că îi sunt dragă, îmi dădeam seama de asta după felul în care mă privea, după felul în care îmi atingea mâna cu sfială și după felul dulce în care îmi zâmbea. Dar era timid… știam că nu va lua niciodată taurul de coarne, știam că nu va îndrăzni să mă întrebe vreodată dacă vreau să fiu iubita lui. Iar EA… cea care făcea totul să îi atragă atenția… nu făcea altceva decât să bage intrigi între noi. Lansa tot felul de zvonuri neadevărate despre mine și asta mă deranja nespus. Nu o uram, dar tocmai faptul că lupta necinstit, mă făcea să vreau și mai mult să îl cuceresc. Eram hotărâtă și deja pusesem la cale un plan imbatabil.

     „Dacă ziua ar avea 48 de ore… îți arat eu ție zi de 48 de ore, fată!” Nu aveam de gând să mă răzbun, știam că dacă reușesc să îl cuceresc pe EL, pentru ea ar fi cea mai cruntă pedeapsă. Era ziua lui de naștere și eram invitate atât eu, cât și EA și mulți alți prieteni. Petrecerea lui urma să se țină la piscină, așa că îmi pusesem cea mai frumoasă rochie, perfectă pentru un party la piscină, m-am machiat natural, mi-am făcut părul bucle și l-am lăsat să curgă în valuri pe spate; și mi-am pus la mână cel mai frumos ceas pe care îl aveam. Ceasul Bruno Sohnle Fenna, ceasul meu norocos, cel mai de preț accesoriu al meu. Ceasul care mă scotea din anonimat și atrăgea toate privirile. Primisem acest ceas elvețian de la tatăl meu și mă îndrăgostisem de el chiar din prima clipă. Ceasul meu era perfect pentru un party la piscină, el fiind rezistent la apă, de până la 5 atmosfere, carcasă din oțel inoxidabil, curea din piele de vițel, iar geamul fiind din safir antireflexie, știam că nu mă va împiedica să văd cât este ora, chiar și în plin soare. Cureaua mată și ștanțată era de o frumusețe răpitoare, iar cele 11 diamante de 0,055 ct. erau detaliul care furau orice privire. Știam că nu va exista fată la petrecere care să fie mai frumoasă, mai aranjată și mai bine accesorizată decât mine. Mi-am pulverizat la gât și la încheieturile mâinilor parfumul meu preferat, cu arome florale, mi-am făcut ultimele retușuri și deja mă simțeam invincibilă. Știam că nimeni și nimic nu se va putea pune în calea fericirii mele. Eram încântată, entuziasmată și încrezătoare.

        Îi cumpărasem și lui tot un ceas, un ceas cu totul și cu totul special, Ceasul Tissot T-Classic. Acest ceas elvețian, bărbătesc, cu culoarea cadranului de un albastru regal și cu un geam din safir, din oțel inoxidabil și cu culoarea carcasei și a brățării de un argint cristalin, rezistent la apă de până la 10 atmosfere și cu o cataramă de tip fluture, cu butoane laterale, era un cadou perfect. Un cadou de neuitat. Acest ceas nu doar că avea un design desăvârșit, dar era și practic, așa cum îi place unui bărbat, având cronograf, cronometru, data și tahometru. Dacă fata care voia să mi-l sufle de sub nas ar fi fost și ea o fată cinstită, i-aș fi luat și ei un ceas, ca premiu de consolare. I-aș fi cumpărat minunatul Ceas Fossil Georgia, dar nu îl merita… de ce să fac un cadou așa frumos unei fete care făcea totul ca să mă denigreze în fața lui?! Nu merita, punct. Așa că mi-am scos nobilul gest din gând și mi-am concentrat toată atenția asupra cuceririi lui, în fond El era tot ceea ce conta.

         La petrecere am ajuns parcă plutind… nu am băgat în seamă nici traficul aglomerat, nici șoferii grăbiți. Când am ajuns la el acasă… eram atât de emoționată, încât mă bâlbâiam teribil. Nu i-am dat cadoul imediat, am așteptat puțin, tocmai pentru a mă calma. Ea era acolo, mă fixa cu privirea și-mi rânjea pe sub nas. Într-un final m-am liniștit și m-am dus la el. L-am rugat să ne plimbăm puțin prin grădină. Avea în curte un cireș înflorit, de o frumusețe aparte. Mă simțeam de parcă eram în Japonia, lângă un cireș înflorit… de parcă eu eram Nitta Sayuri, renumita gheișă, iar el era președintele la care visasem din copilărie. Noroc că eu nu eram o gheișă cu o reputație îndoielnică, ci o fată foarte îndrăgostită. L-am luat de mână și i-am pus cutia cu ceasul, frumos împachetată, în palmă. L-am rugat să o deschidă. Aveam inima strânsă. El mă sărută pe obraz sfios și începu să desfacă cadoul. Atunci am zărit-o pe ea, privindu-ne de lângă un tei bătrân. El nu o observă, era momentul meu să acționez. Când descoperi în sfârșit ceasul din cutie, i l-am luat din palmă și i l-am pus la mână. Îi venea ca turnat, pe mâna lui era extraordinar de frumos.

Atunci i-am prins degetele într-ale mele și i-am spus:

–   Adrian… trebuie să te întreb ceva. Deși nu îmi stă în fire să fac primul pas, tu știi că sunt îndrăgostită de tine, știi că te iubesc în taină, de mult. Și chiar dacă nu se cade ca o fată să îi mărturisească iubirea bărbatului la care visează, nu mai suntem în anii ’50, așa că te întreb, vrei să fii iubitul meu? Înainte să îmi răspunzi, vreu să știi că acest ceas semnifică dragostea mea eternă pentru tine. Și dacă vei accepta, îți promit că timpul nostru împreună va fi de neprețuit. Vrei să facem împreună ziua de 48 de ore? Vrei să facem o eternitate din clipa aceasta?

        Și-atunci el mă luă în brațe cu multă delicatețe și mă sărută așa cum nimeni nu o mai făcuse vreodată. Sărutul lui însemnă acceptul lui. Ceasul meu îmi purtă noroc, iar ceasul lui îl făcu să înțeleagă cât de mult îl iubeam și cât de important era el pentru mine. Cine spune că ceasurile sunt simple accesorii, se înșeală. Ceasurile sunt simboluri, sunt talismane, sunt întruchiparea eternității. Lângă el timpul pare nesfârșit…