Proteze auditive – o binecuvântare

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că pot să merg, că pot să văd și că pot să aud. Nu știu dacă ați stat vreodată să vă gândiți la aceste daruri divine. Deși aparent par cele mai firești lucruri, sunt oameni care nu le pot face. Unii pățesc un accident și nu mai pot merge, alții orbesc din diferite cauze, iar unii oameni surzesc. Cred că dacă am pierde oricare din aceste trei aptitudini, viața noastră ar deveni una extrem de grea și de nefericită. Dar știți, nu trebuie să îi compătimim pe cei care au pățit-o, nu trebuie să îi privim cu milă, ci cu admirație! Acești oameni au învățat să se adapteze și să trăiască așa cum le-a fost dat, chiar dacă asta înseamnă să lupte continuu. În fond, pentru noi toți viața este o luptă.

De exemplu bunica mea nu aude cu ambele urechi. Nu s-a născut așa, dar când era ea foarte micuță, a făcut o otită internă foarte severă, nu a fost dusă la medic și mămica ei a încercat să o trateze cu leacuri băbeși. Leacuri care în loc să-i facă bine, i-au perforat ambele timpane. Când era tânără, mai auzea, cât de cât, citea după buze și uite așa a învățat să se descurce. De vorbit, a vorbit din totdeauna, dar o dată cu vârsta a ajuns să nu mai audă deloc. În prezent depinde de două aparate auditive.

aparat auditiv, aparate auditive    La început, când au apărut protezele auditive, erau foarte scumpe și lumea era destul de reticentă. Dacă stau bine și mă gândesc, cred că de prin anii 2000 sunt și la noi cunoscute protezele auditive. Îmi dau seama ce viață tăcută duceau bieții hipoacuzici înainte să apară minunatele proteze auditive. Greu, foarte greu. Și țin minte că nici bunica mea nu vroia cu niciun chip să dea banii pe un aparat auditiv. Nu avea încredere. Credea că se va strica foarte repede, că dă banii degeaba. Credea că dacă are timpanele perforate, nici mama aparatului auditiv nu o va ajuta să audă. Ei bine, s-a înșelat. Au convins-o copiii ei și până la urmă și-a cumpărat unul, de probă. Bineînțeles că înainte a mers la medic, a făcut nu știu câte teste din acestea pentru auz, măsurători, și până la urmă i s-a recomandat un aparat auditiv. Nu mă întrebați marca, nu știu, este un aparat auditiv retroauricular, pentru hipoacuzie severă. Aparatele auditive sunt de mai multe feluri, retroauriculare, intraauriculare și cu fir. Dar la problemele bunicii mele, ei îi trebuia retroauricular.

Și de când și-a cumpărat prima proteză auditivă vreau să vă spun că viața ei s-a schimbat. În bine! La început i-a fost greu, ea nemaiauzind de ani buni, aproape deloc, când s-a văzut auzind era de-a dreptul șocată. Schimbarea a fost destul de grea pentru ea, orice sunet o speria, nu reușea să recunoască un ciocănit de ușă cu unul de sus, dintr-un apartament vecin. I-a trebuit ceva timp să ne învețe vocile, dar mai ales să se dezvețe să ne citească de pe buze. De fapt, ca să fiu sinceră, și-acum este foarte atentă la buzele noastre, să nu cumva să-i scape ceva. J Și uite așa, bunica mea a învățat să recunoască sunetele și să audă. Acum pleacă peste tot, se descurcă peste tot și nu se mai teme să treacă strada. Înainte trecerea străzilor era un of pentru ea, mereu se temea că va fi lovită de mașină, tocmai pentru că nu auzea sunetul lor.

Și uite așa, în prezent, la cei 67 de ani, este o femeie care aude datorită celor două proteze auditive pe care le are. Singura ei nemulțumire sunt accesoriile. Fiind destul de chibzuită cu banii, ca să nu spun zgârcită, îi este extrem de urât să dea bani pe accesoriile pentru aparatele auditive. Însă o face, pentru că îi place să audă. Fără aparatele auditive are dureri de cap și este complet debusolată și deconcentrată. Astfel că mereu își cumpără pentru aparatele auditive baterii și produse de îngrijire pentru urechi. Ba chiar din când în când obișnuiește să schimbe la aparatele auditive, căștile și olivele. Fiind din plastic moale, aceste accesorii se întăresc în timp și ajung să se frângă. Sau și mai rău, să se înfunde cu clei acel canal micuț al aparatului. Dar aceste mici piese se pot schimba pe bani foarte puțini. Până la urmă asta este, orice aparat am avea, din când în când îi mai schimbăm piesele. Așa se întâmplă și cu aparatele auditive și accesoriile lor. Prețul aparatelor auditive variază. Poți da pe o proteză auditivă câteva zeci de lei sau câteva mii de lei. Depinde de ceea ce îți dorești. Iar accesoriile sunt ieftine, câțiva lei.

Dar ca să vă spun și esența articolului meu, consider că aceste proteze auditive sunt o binecuvântare, atât pentru hipoacuzici, cât și pentru cei din jurul lor. Este foarte frumos să pot comunica cu bunica mea, să mă audă, să mă înțeleagă și în fond să am bază pe ea. Aparatele auditive sunt o ușurare penru toată lumea. O ușurare a vieții.

Aparatele auditive transformă persoana dintr-un om cu handicap, într-un om sănătos, independent!

Acest articol a fost publicat în De Interes Public și etichetat , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Proteze auditive – o binecuvântare

  1. Irina zice:

    o proteza auditiva buna costa de la 4000 de lei in sus si depinde de tipul de handicap; pentru hipoacuzie severa, nu prea se folosesc retroauricularele.

    • Alina Litere zice:

      Bunica-mea a dat pe prima cateva sute de lei, iar pe a doua o mie si ceva. Si sunt bune, aude cu ele. Stii, astea scumpe cred ca nu sunt cu mult diferite de cele mai ieftine.
      Probabil ca marca conteaza, insa bunica-mea aude si cu de-astea mai ieftine si repet, are timpanul perforat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s