Galben…

Un trandafir… ți-l ofer,

Mi se usucă mâna dacă îl păstrez

Pentru mine.

Nu, nu se ofilește el,

Ci mă ofilesc eu.

Trandafirii nu țin la mine,

Dacă nu-i împart cu tine.

Cum?

Unde ai mai pomenit

Ca o femeie să ofere flori unui bărbat?

Aici!

Eu sunt aceea!

Și ce dacă?!

Eu sunt atipică,

Te cer și în căsătorie

Dacă simt că trebuie s-o fac.

A răsărit în grădina mea, cel mai frumos

Trandafir galben.

Văzându-l, m-am gândit la tine,

Trebuia să ți-l ofer.

Vreau să adormi cu el pe pernă,

Să-l miroși înainte să te ia somnul,

Și când vei deschide ochii, dimineață,

Să-l vezi acolo, tot pe el,

Și să știi cu certitudine

Că eu te iubesc

Și că mi-aș fi dorit să fi fost eu acolo,

În locul trandafirului.

Dar mai ales,

Văzând trandafirul,

Tu să-ți dorești cu toată inima

Ca eu să-i iau locul pe perna ta.

Da, este o formă de a te determina,

Este o forma ca tu să iei

O dată taurul de coarne,

Și să mă ceri…

Să mă vrei…

Ca nevastă…

Ca iubită…

Ca prietenă…

Știu că trandafirul

Va face minuni.

Stă în mâinile tale acum,

Tu deții puterea absolută…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ganduri și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s