Cred că ați văzut și voi la știri, la TV, cazul fetei care a fugit de-acasă la o mănăstire din Moldova. A parcurs aproape 500 de kilometri doar pentru a ajunge la o mănăstire unde să se poată refugia. Iulia este o fată deșteaptă și curajoasă, cum puțini adolescenți sunt pe lumea aceasta. Deși m-am pus pentru o secundă în pielea părinților și cred că aș fi înnebunit de îngrijorare, nu pot să nu o admir pe Iulia.
Sunt sigură că în familia Iuliei sunt niște probleme, părinții sunt divorțați, ea locuind cu mama și bunica ei, ambele fiind foarte autoritare. Fata cred că era ținută din scurt, destul de mult, dar nu cred că asta a fost o problemă. Cred că fata a fost născută pentru Dumnezeu, pentru a-i sluji Lui. Și probabil că atunci când va împlini 18 ani, va pleca definitiv la mănăstire. Asta dacă între timp viața ei nu va lua o altă turnură. Dar după tot ce-am auzit și citit, vocația Iuliei cred că este credința.
În fine, nu neapărat despre Iulia vreau să vă vorbesc. Ci despre ideea de a fugi de acasă. FUGA nu este o soluție, indiferent de problemele sau dorințele pe care le aveți. Iulia a avut noroc, probabil că a fost protejată de Cel de Sus, toate pentru că menirea ei probabil că este calea Lui. Însă afară vă așteaptă multe pericole. Nu toți avem norocul Iuliei. Puteți pica pradă în mâinile unor oameni care vă pot face mult rău. De la crime, violuri, răpiri, trafic de carne vie, prostituție, droguri, poate că și trafic de organe. În cazul unui adolescent, fuga de acasă poate fi o cursă contra cronometru. O cursă pe viață și pe moarte. Nu degeaba maturitatea se instalează după 18 ani, dar nici chiar atunci un om nu este ferit 100% de probleme și pericol. Are și libertatea vârsta ei.
Indiferent de ceea ce vreți de la viață, după 18 ani aveți timp destul pentru a vă îndeplini visele. Atunci, chiar dacă vor sau nu părinții să faceți ceva, sunteți liberi să faceți ce vreți, să urmați calea pe care v-o doriți. Ideea este că nu trebuie să plecați și să lăsați în urmă niște părinți îndurerați, înnebuniți de grijă, care nu se vor ierta niciodată în cazul în care veți păți ceva. Nu vă puteți rupe din familie atât de brusc în timpul adolescenței. Atâta timp cât sunteți minori, sunteți responsabilitatea părinților și sunteți datori să îi respectați și să le respectați deciziile. Dacă sunteți nefericiți… fiți sinceri și discutați cu părinții, cu dirigintele sau cu psihologul de la școală. Soluții se vor găsi. Dar nu plecați, vă rog să mă credeți, foarte rar sunt salvații adolescenții care au fugit de acasă.
Trebuie să recunoașteți și voi, adolescența nu este tocmai vârsta unei gândiri clare. Nimeni, doar geniu să fie, dar nici chiar așa nu prea există adolescenți care să ia în calcul toate aspectele unei acțiuni. De aceea vă rog să nu vă grăbiți. Aveți toată viața înainte pentru a vă îndeplini visele, pasiunile sau vocațiile.
Aveți răbadare, toate la timpul lor. Și nu, nu fugiți de acasă! Puteți regreta acest gest toată viața!
Adolescenți Senzaționali 