Ioana, o învingătoare

        Ioana se născuse atât de mică… fusese micuță și plăpândă. Părinții ei o așteptaseră cu multă speranță și fericire, erau convinși că vor avea un copil frumos și sănătos. Însă scumpa Ioana se încăpățânase să fie o fetiță unică, așa cum rar se nasc copii. Era un copil frumos, un suflet special, captiv într-un trupușor cu probleme, cu o minte rătăcită în lumea viselor. Nimeni nu preveniseră părinții că Ioana se va naște bolnăvioară, nimeni nu îi atenționaseră dinainte. Ceea ce la început trebuia să fie cea mai mare fericire, în timp Ioana deveni cea mai mare ambiție a părinților ei.

        Anii trecură, Ioana împlini un anișor, apoi doi, apoi trei, până ce ajunse la șase anișori. Nu putea să meargă și nici nu putea comunica, însă mintea ei părea să fie mai inteligentă decât a oamenilor sănătoși. Părinții se luptară pentru ea crunt, au mers cu ea la diverși medici, au bătut la porți nebănuite, însă nimeni nu le oferea speranța că într-o zi Ioana va fi și ea un om normal, ca toți ceilalți. Era unică. Unicitatea ei devenise o mare problemă pentru Ioana, căci ea nu putea merge și nici nu putea să vorbească. Într-un final, la orizont apăru curcubeul. O armată de terapeuți erau dispuși să lucreze cu Ioana pentru a o aduce cât mai aproape de condiția unui copil sănătos. Ioana urma să facă kinetoterapie, terapia Vojta, logopedie și multe alte terapii prin joacă, care i-ar fi dezvoltat atât trupușorul încercat, cât și inteligența, vorbirea și multe altele.

       Se anunța a fi un drum greu, sinuos, costisitor, dar plin de speranță. Progresele erau mici și lente, dar existau, ceea ce era cel mai important. Și astfel, anii trecură din nou, însă Ioana era din ce în ce mai bine, reuși să facă pași, să-și controleze trupușorul, să răspundă cu da și nu, să spună mama, tata… într-un cuvânt, să se exprime, firav, dar în același timp puternic.

        La vremea adolescenței Ioana deja mergea, vorbea și reușea să se descurce și să se îngrijească cât de cât singurică. Împreună, Ioana, părinții și terapeuții, reușiră să învingă boala pe cât posibil. Anii fuseseră grei și plini de obstacole, însă reușita lor era mare. Se simțeau ca și cum Ioana renăscuseră. Încă nu era pe deplin sănătoasă, dar cu multă trudă, urmau să reușească să o facă pe Ioana o fată sănătoasă, în toată regula.

       Până și cele mai crunte boli pot fi învinse prin credință, speranță, muncă și dăruire. Până și cele mai complicate destine pot fi vindecate. Până și cea mai cruntă soartă poate fi trăită și biruită. Puterea părinților, dăruirea lor și lupta lor, pot învinge orice obstacol. Iubirea unui părinte învinge tot. Și fiecare copil născut special, este un dar de la Dumnezeu, un dar menit de a schimba ceva în lumea asta mare. Așa că prețuiți-vă copii și luptați pentru ei, indiferent cum sunt ei. Se poate!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Motivational și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s