7 trandafiri…

       Ce bine ar fi fost dacă gura ta grăia numai adevăr. Astăzi m-ai fi scutit de-atâta suferință. Nu m-aș mai fi simțit dezamăgită și nu aș mai fi înghițit în sec de fiecare dată când îmi dădeam seama că mă minți. Îți citeam pe chip minciuna, de fiecare dată. Nu ești un mincinos desăvârșit. Nu ai știut să mă minți sufiecient de bine. Mușchii feței tale te trădau, expresiile îmi reflectau realitatea spuselor tale. Ce amărăciune mi-ai adus.

        Dacă relația noastră te strângea atât de mult… oare n-ar fi fost mai bine să-mi fi spus de la bun început?! M-am lăsat mințită, picătură cu picătură. M-ai umilit în orgoliul propriu. Am strâns în mine miile tale de minciuni. Le-am lăsat să mă cuprindă. Am crezut că se vor risipi, am crezut că voi putea să le duc, dar mai tare am crezut că vei înceta să mă minți într-o zi. Nu ai făcut-o. Paharul meu s-a umplut și-a explodat sub greutatea minciunilor tale. Atunci am răbufnit. Am înnebunit. Ți-am reproșat. Am strigat. Te-am certat. Te-am înjurat. Și-apoi te-am alungat. Ai rămas înmărmurit. Erai siderat… de parcă nu știai despre ce vorbesc. M-ai lăsat în banii mei. Probabil că te-ai simțit ușurat de ai plecat atât de împăcat. Am aruncat în urma ta vaza cu florile pe care mi le dăruiseși cu o seară înainte. Întârziaseși și ai vrut să-ți speli păcatele cu cei 7 trandafiri. Oare în atâta timp, nu băgaseși la cap că nu-mi plac trandafirii?! Că mi se par frivoli și că gestul de a-i dărui mi se pare forțat?! Toată lumea dăruiește trandafiri, nu este nimic special în a oferi un trandafir. Denotă neștiință, o încercare sigură de a ajunge la inima cuiva. Cu mine nu este așa. Oferă-mi trandafiri și voi ști cât de puțin mă cunoști.

          Bănuiesc că ai vrut să mă enervezi, ai vrut să scoți din mine ultimul dram de toleranță. Cum să-mi dai trandafiri, pentru a te recompensa pentru faptul că m-ai înșelat atâta amar de vreme?! Mă mir și eu. A fost ca și cum mi-ai fi spus subtil, să plec… ca și cum locul meu nu ar fi lângă tine, ca și cum nu mă mai vroiai. Trandafirii au fost scrisoare de adio. Dacă îți părea rău… îmi aduceai narcise, sau poate frezii, nu trandafiri. La prima întâlnire mi-ai dăruit o cală. Acest gest m-a făcut să cred că ești sufletul meu pereche. Ai început cu o cală și ai sfârșit cu 7 trandafiri. Dar gata, paharul s-a spart, relația s-a rupt, trandafirii sunt la gunoi. De acum se așterne uitare… Ești liber să minți alte femei. Femei mai credule, femei care poate vor închide ochii ca și mine; și de care te vei despărți cu trandafiri…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ganduri și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s