Calea cea bună…

Avem voie să ne iubim,

Este singurul lucru bun

Pe care îl putem face

În această viață, scurtă.

Atât ne-a rămas pe lumea

Asta săracă…

Iubirea și credința.

Credința în Dumnezeu,

Căci fără EL, nimic nu există,

Dar și încrederea în noi.

Să nu uităm nici de speranță,

Este motorul voinței.

Crede în tine, crede în EL,

Iubește și lasă-te iubit,

Cam asta este tot ce poți face.

În rest… viața e o luptă,

Cu arme curate,

Virtuțile fiindu-ți ajutoare.

Murdare fiind armele,

Aceea nu mai e luptă justă,

Ci vicleșug, minciună, trădare.

Și ce rost are să trădăm,

Când oricum viața e scurtă…

Când oricum nimic altceva

Nu ne aduce fericirea,

Decât iubirea.

Sună idilic ceea ce spun, nu?!

Ei bine, vei realiza într-o zi,

Că am dreptate

Și că totul se reduce,

În ultima clipă,

La iubirea pentru oameni

Și calitatea de a fi iubit.

În rest… totul este efemer,

Totul trece…

Timpul curge,

Banii se pierd,

Bunurile se strică,

Doar iubirea curată este ca mierea,

Nu se alterează niciodată.

Nu va mirosi niciodată

A mucegai sau stricăciune.

Strălucire, lumină, fericire,

Tandrețe, duioșie, afecțiune,

Ajutor, dăruire și dărnicie,

Dreptate, liniște și calmitate,

Toate se regăsesc în iubire,

Toate ne fac viața mai frumoasă.

Ce ziceți?!

Schimbăm câte ceva în noi,

Pentru a ajunge la calea cea bună?!

Acest articol a fost publicat în Ganduri și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s