Nu mă striga…

Nu mă striga,

Astăzi nu vreau să-ți aud vocea,

Nu vreau să știu de tine,

Nu vreau să simt,

Nu vreau nici măcar să mă gândesc la tine.

M-ai dezamăgit,

M-ai întristat,

M-ai făcut să sufăr,

M-ai făcut să plâng,

M-ai făcut să rup relația,

M-ai făcut să te uit.

Sau cel puțin încerc să te uit,

Aș vrea să pot,

Aș vrea s-o fac.

Căci noi, nu am fost făcuți

Unul pentru altul.

Tu nu ești numai al meu,

Deși eu sunt numai a ta,

Sau am fost

Și încă sunt, cu inima.

Trupește ne-am despărțit,

Dar sufletul meu

Încă stă lipit de al tău.

Nu știu cum să fac,

Nu știu ce soluție să folosesc

Pentru a-mi dezlipi inima de a ta.

Obișnuiești să mă suni,

Nu mă mai suna,

Vocea ta mă zgârie,

Mă renește.

Sângerez și ustură,

Mă doare lipsa ta,

Dar mult mai tare mă durea

Prezența ta.

Căci tu aduceai după tine

Prezența altor femei,

Fantomele lor,

Ce mie-mi păreau vii și amenințătoare.

Mi-aș vinde un strop de visare

În speranța că mâine,

Mă voi trezi ca nouă,

Vindecată de tine.

Da, mă chinui să mă vindec…

Încă sunt în sevraj…

Dar într-o zi,

Sevrajul va înceta…

Durerile se vor estompa

Și voi simți în sfârșit, liniștea…

Acest articol a fost publicat în Ganduri și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s