A venit…

A venit iarna,

Se-aşterne zăpada

Mai violentă ca niciodată,

Mai aspră decât tăişul unei sabii

Din oţel vrăjit.

A venit să ne mintă,

Să ne păcălească,

Să ne-ndemne la visare

Şi-apoi să ne fure.

Ce să ne fure?

Liniştea, căldura, confortul…

Iarna ne ademeneşte pe toţi,

Ne prinde în mrejele ei,

Dar mai cu seamă pe bieții noștri copii.

Îi lasă să se bucure de puțină zăpadă,

Pentru ca apoi să ofere mai multă,

Multă, înșelătoare, zidită parcă.

Zăpada înfometează, izolează și omoară.

Ceea ce pare visare,

Este defapt iluzie înșelătoare,

Menită parcă să cearnă,

Să risipească și să nenoroceasă.

Cod galben,

Cod portocaliu,

Cod roșu,

De viscol, de ninsoare abundentă.

Oameni speriați,

Înfometați și înfrigurați,

Pierduți parcă pe veci

În marea de omăt alb.

Cum să ieși?!

Poate doar să înnoți.

Cum să reziști?!

Poate doar să lupți,

Până la ultima suflare,

Și aceea înfrigurată,

Peste măsură de înghețată.

Nu-mi place, mă sperie,

Mă gândesc la oamenii abandonați,

Mă gândesc la oamenii străzii,

Mă gândesc la mamele ce trebuie să nască,

Mă gândesc la oamenii bolnavi

La care salvarea nu mai ajunge…

Mă gândesc și mă cutremur…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ganduri și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s