Să pecetluim iubirea…

    
1524867_643481212384094_2094630121_n
         Mă simțeam ca o femeie de viță nobilă, îl așteptam în pășunea tainică de la marginea orașului. Stăteam pe iarbă, aveam emoții, rochia lila din mătase nu stătea deloc așa cum mi-aș fi dorit. Se șifonase îngrozitor, cu toate acestea, inima mă făcea să mă simt ca o prințesă în așteptarea prințului ei. Îmi dăduse întâlnire printr-un bilețel. O hârtiuță mică, parcă din pergament ars, prinsă cu o panglică roșie, cusută cu fir de aur, pe care scria: „Te aștept, vino la amiză în locul nostru mult iubit, te voi aștepta o veșnicie”. Abia așteptam să îl văd, să îl strâng în brațe și să mă odihnesc în brațele lui tandre. Soarele îmi îndulcea pielea, florile îmi parfumau sufletul, iarba îmi mângâia privirea și vântul îmi adia sufletul. Eram fericită.
          Contemplam natura, când deodată spre mine veni la galop un cal alb, falnic și frumos, puternic și impresionant. Părea ca un inorog fără corn, dar atât de frumos, de parcă fusese scos dintr-un basm. Calul părea că dansează, avea la gât o eșarfă roșie ca focul, iar în dinți ținea un trandafir bătut, la fel de roșu ca sângele cald ce-mi pulsa în vene iubire. S-a oprit în fața mea și mi-a așezat trandafirul pe palmă, apoi a plecat mult mai rapid decât venise. Am luat trandafirul și-am început să îl caut cu privirea pe el, pe iubitul meu. Era de negăsit. Am mirosit trandafirul și l-am strâns la piept, dintre petalele lui căzu un inel. Un inel de logodnă, frumos, discret, finuț, perfect pentru degetul meu inelar. Era un inel de logodnă. Mi l-am așezat pe deget și am strigat: „DA!!! Accept!” Îl vroiam în viața mea pentru totdeauna.
            Atunci apăru el, din spatele stejarului secular, copacul verde și sănătos al iubirii noastre. Era mai frumos ca niciodată, elegant îmbrăcat, mândru și îndrăgostit. S-a apropiat de mine, m-a ajutat să mă ridic, mi-am netezit rochia plină de emoție și apoi mă luă în brațe, ridicându-mă spre buzele lui. Atunci mă privi și-mi spuse: „ești viitoarea mea soție, femeia pentru care m-am născut”. Și-atunci ne-am unit sentimentele într-un sărut tandru și inocent, ferit de orice teamă… 
Acest articol a fost publicat în Proză Scurtă și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s