Ce începe bine, se termină prost

Eu locuiesc în Buzău și de când mă știu mi-am dorit să văd Timișoara. Trebuie să recunosc că la un moment dat m-am îndrăgostit și eu, la distanță, de un timișorean. Dragostea fiind atât de mare, mi-am luat inima în dinți și m-am dus să îl vizitez. Ar fi vrut să vină el la mine, dar știind că Buzăul e cam plictisitor, m-am dus eu. Ceea ce se anunța a fi aventura vieții mele, spre sfârșit a devenit un fiasco total. Am fost, ne-am văzut, ne-am plăcut, am petrecut câteva zile împreună. Și la întoarcere a vrut să mă aducă el acasă, cu mașina. Mi s-a părut cam mult să străbată de-a latul toată țara, dar dacă omul așa vroia, zic hai să îi fac plăcerea. N-am ieșit bine din Timișoara, că i s-a stricat mașina. Pur și simplu l-a lăsat în drum. Mă gândeam „ce gioaglă are ăsta”. Rău nu arăta mașina, dar pe semne că avea ceva defecțiuni. I-am propus să sunăm la o firmă de tractari auto Timisoara. Dar el nu și nu, că sună un prieten, care are service auto, și că ne duce acela în siguranță înapoi în inima Timișoarei. Avea de gând să reparăm mașina și plecăm a doua zi la drum spre Buzău. Am zis să-l ascult, că de, el era bărbatul, el știa ce prieteni are. Și când colo, cine credeți că a venit după noi?! Un terchea-berchea cu o mașină mai jaf decât cea a prietenului meu. Și cum credeți că ne-a „tras” el o bună bucată de drum?! Vreo câțiva kilometri ne-a tras cu lanțul și când am ajuns în oraș, la o frână bruscă, cele două panarame de mașini s-au ciocnit.

Vă dați seama, m-au apucat toate spumele, mai ales că m-am lovit la genunchi și eu nu suport durerea fizică de niciun fel. În acele moment am început să înjur ca un birjar, uitând că sunt femeie. M-am dat jos din mașină și-am început să merg pe jos, nervoasă și înjurând.

–          Ești un prost, ți-am zis să apelăm la o firmă de tractări auto din Timișoara, dar tu nu și nu. Eu vin bună-întreagă tocmai din Buzău și vrei tu să mă omori aici.

–          Iubito, îmi pare rău, am crezut că prietenul ăsta al meu va veni cu o bară, nu cu un lanț.

–          Bine că n-a venit cu o funie, sau și mai rău, bine că n-a venit cu căruța. Fiți-ar prietenii să-ți fie. Chiar nu există nicio firmă de tractări specializată în toată Timișoara asta mare?

–          Ba există iubi.

–          Și-atunci?

–          Păi am crezut că o scoatem mai ieftin așa.

–          Să o scoatem?! Adică să o scoți, nu să o scoatem. Ce prost ești, mori ca prostul cu bani în buzunar. Așa de scumpe sunt serviciile de tractări auto?

–          Nu dar…

–          Niciun dar… am plecat!

Și chiar am plecat, m-am suit în primul taxi care m-a dus la gară să iau trenul. Și mă gândeam, câți oameni n-or face așa?! Cum e posibil ca-n 2013 să te tracteze cineva cu lanțul, când sunt atâtea firme specializate de tractări auto, pregătiți tehnic pentru orice problemă, dotați cu platforme auto și alte măsuri de precauție pentru ca mașina stricată să ajungă în perfectă stare la locul stabilit. Oameni înguști la minte… Am ajuns acasă după o sumedenie de ore, încă nervoasă. Și-am ajuns la concluzia: „Ce începe bine, se termină prost când n-ai încredere în specialiști.”

Acest articol a fost publicat în De Interes Public și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s