Mă joc cu destinul,
Deseori îi forțez mâna,
Îmi place să-l constrâng.
Când îmi joc viața la noroc,
Totul vine parcă mai intens,
Mă surprind evenimentele
Și mă fac să zâmbesc.
Risc, și-mi place să risc.
De ce?! Nu știu,
De fiecare dată când îmi asum
Un risc primejdios,
Viața îmi răsplătește curajul.
Are grijă, ca din când în când,
Să mă facă fericită,
Puțin, dar bine,
De scurtă durată, dar intens.
Ei, și știi cum e vorba aceea,
Dacă nu riști, nu câștigi.
Iar eu am de gând să forțez destinul
Ori de câte ori am ocazia.
Nu se știe niciodată cum voi prinde
În mâini, peștișorul auriu ,
Care să îmi împlinească viața,
Bineînțeles pe termen lung.
Scopul meu este să întorc viața
Pe toate părțile, să o simt,
Și să o trăiesc, să nu încerc să o irosesc.
În ultima clipă a vieții
Vreau să n-am regrete,
Să nu-mi pară rău de nimic,
Nici măcar de greșelile făcute,
Pentru că voi ști să mi le răscumpăr.
Sau de fapt, am încredere că voi ști
Să le îndrept așa cum se cuvine.
Aștept destinul să mă lovească din plin,
Dar nu cu necazuri, cu toate că mi-a dat destule,
De-acum să facă bine și să-mi dăruiască
Numai lucruri bune și frumoase,
Voi ști să le prețuiesc,
Voi ști să le sporesc
Și voi ști să fiu recunoscătoare pentru ele.
Să-mi dăruiască viața darurile ei,
Le primesc pe toate.
Nu las anii să se irosească,
Ar fi păcat să-ajung la bătrânețe
Și să n-am nicio amintire,
Nicio realizare palpabilă,
Nicio mulțumire înălțătoare,
Niciun gând de bine în ultimele clipe…
Adolescenți Senzaționali 