Nici să nu îndrăznești,
Buzele mele nu sunt pentru tine,
Nu mă săruta, mi-e scârba.
Nu-nțelegi că inima mea,
Aparține altcuiva?!
Parcă ai fi surd și orb,
Nătâng și prost,
Mă ai numai pe mine-n fața ochilor.
Trebuie să înțelegi,
Că noi, nu există noi,
Eu nu sunt a ta,
Nu voi fi niciodată,
Așa cum nici tu nu ești al meu,
Pentru că nu te vreau
Și nu am timp să-ți tot explic.
Resemnează-te, nu mă mai urmări,
Nu-mi mai trimite texte de amor,
Cândva, acum, de mult,
Ai avut o șansă, numai a ta,
Dar nu ai știut să profiți de ea,
Ba chiar ai irosit-o și m-ai rănit.
Acum eu sunt cea care nu mai are ochi
Pentru tine.
Nu mai ești în visele mele,
Nu ești în planurile mele de viitor,
Nu mi-e dor de tine
Și nu-mi doresc să te văd.
Desprinde-ți palmele de obrajii mei,
Nu mai insista
Și nu mă mai privi în ochi.
Nu vei găsi în ochii mei
Nicio scânteie de iubire,
Pentru privirea ta sunt morți.
Nu vezi că-mi repugnă atingerea ta?!
Mâinile tale sunt păcătoase,
Au dezmierdat atâtea femei,
Încât n-a mai rămas în ele
Nicio urmă de tandrețe.
Te-aș sudui la nesfârșit,
Poate așa vei înțelege să mă lași să plec,
Poate așa te vei trezi din visul tău.
Dar știu că n-are rost
Și-ar fi păcat să-mi spurc
Gura pe tine.
Dă-mi voie să trec,
Mă grăbesc să-mi întâlnesc fericirea,
Tu rămâi în trecut,
Acolo unde ți-e locul.
Ai grijă să nu te înneci
Cu lacrimile amare,
Ar fi mai bine să uiți…