Hai să nu ne mai rugăm la soare și la lună
Pentru o iubire trainică-mpreună.
Să nu mai cotrobăim printre stele,
Ca să găsim acea stea prielnică,
Care să ne călăuzească spre dragostea împlinită,
Pe care ne-o dorim amândoi, cu atâta ardoare.
Să-l lăsăm pe Dumnezeu să vegheze
Oamenii năpăstuiți și bolnavi,
Iar noi, să-ncercăm să fim mai buni unul cu altul.
Să nu uităm, că înainte de orice,
Sinceritatea și loialitatea ne apropie.
Să nu uităm că un singur zâmbet,
Și-o atingere caldă pe obraz,
Ne va dovedi în fiecare zi, că încă ne iubim.
Să nu uităm că dincolo de orice supărare,
Stă împăcarea, dulce, pașnică și trainică.
Nu trebuie să-i deranjăm pe alții,
În încercarea noastră de a ne reîmpăca.
Un simplu sms, cu „te iubesc” și-un „iartă-mă”,
Ar fi de-ajuns, nimic mai mult.
Nu-mi place să-mi pun viața pe tapet,
Și nici să nu încerci vreodată,
Dacă va fi să nu mai fie,
Atunci, ce fain ar fi să ne luăm „bun rămas”
Cu-mbrățișare strânsă.
Și fiecare dintre noi, s-o ia pe drumul lui,
În căutarea fericirii, ce împreună n-am putut s-o construim.
Și să lăsăm lamentările pentru altă dată,
Să nu trăim cu drobul de sare de-asupra capului,
Ci deocamdată, doar să ne iubim și-atât.
Ce va fi, să fie. Ce nu va fi, ducă-se!
Acum, lasă-mă să-mi aștern capul pe pieptul tău,
Să trăiesc momentul, să-ți simt trupul,
Căci tare bine-mi este…
Adolescenți Senzaționali 