Cuvinte Stacojii

CuvinteStacojii

Cuvinte stacojii…

Mă joc cu cuvintele…

Le scriu, le citesc,

Le înod, le deznod,

Le întorc pe toate fețele,

Până ce le prind într-un unghi,

Care să îmi placă.

Unghiul vieții cuvintelor…

Desenez cuvintele în mii de culori,

Uneori șterse, alteori strălucitoare,

Dar cel mai mult îmi plac

Cuvintele pastelate, sidefate,

Subtile, sublime…

Răsucesc cuvintele în fel și chip,

Până ce reușesc să redau imagini,

Stări, amintiri, sentimente,

Forme și noi înțelesuri.

Cuvintele sunt armele mele,

Pe ele le scriu,

Prin ele vorbesc,

Cu ele simt,

Prin ele trăiesc.

Cuvintele mă apără,

Tot ele mă împotmolesc.

Cuvintele m-arată,

Tot ele mă dovedesc.

Sunt pustiită,

Goală și abandonată,

Dar cuvintele-mi țin loc

De frați și surori,

De iubiți și amanți,

De prieteni și aliați.

Cuvintele mă construiesc pe mine,

Prin ele trăiesc,

Prin ele vorbesc.

Cuvintele mă îmbracă zi de zi

În alte veșminte curate.

Uneori mă-mbracă de gală,

Alteori m-aruncă în stradă

În zdrențele prăfuite ale amintirilor.

Printre rânduri sunt eu…

Cuvintele le fac eu…

Iar ele mă crează pe mine…

Acest articol a fost publicat în Ganduri și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s