Evadare

      stirile.rol.ro

       Sunt momente în care aș închide laptopul, aș încuia casa și aș pleca. Aș evada, fără să știe nimeni de mine… m-aș duce acolo unde nici marea și nici muntele nu m-ar ajunge din urmă. Aș pleca la capătul lumii fără să spun nimănui. M-aș duce să fiu singură, să nu mai aud și să nu mai văd pe nimeni. Aș pleca pentru o vreme acolo unde nici grijile și nici responsabilitățile nu m-ar putea ajunge. Nu aș fugi de lume, ci aș fugi de mine. M-aș lepăda de mine pentru un strop de libertate și de nebunie. Pentru că în viața de zi cu zi, sunt mult prea responsabilă, sunt mult prea de cuvânt, sunt mult prea precaută, sunt mult prea calculată și nu-mi permit greșeli și nici escapade care mi-ar putea periclita liniștea.

           În copilărie ne dorim să creștem cât mai repede, să fim mari, să fim liberi. Habar n-au copii și adolescenții, că de fapt maturitatea nu înseamnă libertate, ci și mai multă îngrădire. Pentru că maturitatea înseamnă să ai tot timpul grijă să nu-i vătămezi pe alții, să ai grijă să fii bun, cinstit, să te încadrezi în societate, să-ți găsești locul și mai ales să-l păstrezi, să ai grijă de familie, de apropiați, să fii tot timpul la cheremul altora. De la angajator până la familie. Probabil sună a corvoadă… deloc. Corvoadă nu-i, dar așa mă satur uneori să mă gândesc la toți ceilalți… încât mi-aș lua câmpii și-aș pleca departe, pentru o vreme, pentru că n-aș rezista fără familie. Societatea ne educă și ne impune niște reguli pentru a intra în rândul lumii, cine nu le respectă este numaidecât stigmatizat. Și titulatura fiecăruia devine: curvă, bețiv, desmățat, vagabont, leneș, scandalagiu și cââââte și mai câte. Este de-ajuns să o comiți o dată, că lumea te și ia la ochi și începe să te-arate cu degetul. Dar de fapt nimeni nu știe ce se ascunde în sufletul celui stigmatizat, nimeni nu-i cunoaște motivele. Cu atât mai rău este pentru femei… deși televizorul duhnește de femei ușoare, puse pe distracții, numite dive, în spatele ecranelor ele sunt numite curve. Dar oare știe cineva ce le-a adus pe acele fete într-o asemenea situație?! Știu, știu ce veți spune… că așa le place, plăcerea… îmbină utilul cu plăcutul. Așa o fi, dar înăuntrul lor, tot singure și pustiite se simt. Eu cred că vor să umple golul pustiiri, singurătatea le determină, nu doar banii și luxul.

          Eu una aș pleca departe, acolo unde rigorile societății noastre nu m-ar putea ajunge, nu m-ar putea stigmatiza și nici nu m-ar putea judeca. Mi-aș permite să îmi fac de cap, să risc, să fac greșeli, să fac risipă și să mă întorc acasă cu forțe noi, cu bateriile încărcate, gata să o iau de la capăt pe drumul responsabilității. O evadare nu strică nimănui, din când în când…

Acest articol a fost publicat în Despre adolescenți, Ganduri și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s