Eliberare

Toți sunt disperați…

Fiecare calcă, care pe unde apucă,

Aleargă, se calcă-n picioare,

Unii luptă pentru iubire,

Dar sunt hăituiți de cei mai șireți decât ei.

Alții se-mbulzesc după fericire,

Stau cu mâna întinsă la fiecare colț de stradă,

Habar n-au că fericire e imaterială,

Se dă și se primește fără să ceri.

Avarii, săracii, se iau la bătaie, cu sacii în spate,

Cărând după ei povara fărădelegilor lor.

Inocenții se-mbrâncesc pentru curaj și minte,

Dar sunt dați înapoi de cei mai aprigi dintre ei.

Pofticioșii pândesc în mijloc de stradă,

Fecioarele pure, cu pielea de aur, mirosindu-le parcă

De la distanță, parfumul neîntinat al trupurilor lor.

Eu nu mă lupt nici pentru iubire, nici pentru curaj

Sau minte, nici pentru un kilogram de avuții.

Eu vreau liniște, liniște în jurul meu,

Liniște în sufletul meu, liniște peste tot unde pășesc.

Și dacă vrea bunul Dumnezeu,

Am nevoie și de puțină înțelepciune,

Altfel n-aș reuși să-mi păstrez intactă liniștea.

Căci dacă aș avea conștiința împăcată,

Și-aș alege cu chibzuință,

Aș fi sănătoasă la trup și la minte,

Aș știi să iubesc și să inspir iubirea în lume,

Aș fi fericită și i-aș face și pe ei,

Pe cei cu care îmi voi împărți viața…

 Asta se cheamă eliberare,

De tot și de toate…

Așa se obține-mpăcarea…