Scrisul – artă – terapie – eliberare

Nicolae Iorga spunea: „Scrie ca să nu pierzi florile gândului tău, pe care altfel le ia vântul”.

       Mare dreptate avea criticul literat Nicolae Iorga, căci scrisul este cea mai frumoasă îndeletnicire, după citit. Încă din copilărie, când învățătoare abia ți-a pus stiloul în mână, orice copil simte o nevoie nestăvilită de a scrie. Iar în adolescență, scrisul devine parte din acel tânăr, parte importantă, spirituală… o formă prin care tânărul își așterne cele mai tainice gânduri. Cu toții cred că am avut o perioadă, în tinerețile noastre, când scriam poezii sau visam deja la un roman. Unii și-au și publicat creațiile, alții nu. Indiferent că ajungi să faci sau nu performanță, indiferent dacă ai sau nu talentul de partea ta, scrisul face parte din noi și ne ajută colosal de mult.

      Indiferent că ai un jurnal, un blog, sau pur și simplu un caiet în care îți treci impresiile zilei, indiferent că vrei să scrii artistic sau doar o înșiruire de gânduri antagonice, scrisul ajută în dezvoltarea intelectuală și spirituală. Scrisul este terapie pentru suflet și minte. Sunt lucruri pe care nu le putem spune oricui, supărări, fericiri, pe care nu le poți împărtăși cu nimeni. Dar așternându-le într-un caiet, un caiet care îți va deveni ca un prieten veșnic de nădejde; reușești să te eliberezi, să vezi altfel lucrurile. Scrisul este mărturia care rămâne peste ani și oricând vei vrea să dai timpul înapoi, poți reciti jurnalul și astfel vei trezi la viață sentimente, senzații și amintiri, poți reînvia povești și oameni. Și astfel vei vedea că ai evoluat, vei simți schimbarea din tine, vei realiza vindecarea sufletului. Obișnuim să scriem când suntem încercați de sentimente duse la extreme… ori prea supărați și necăjiți, ori foarte fericiți. Niciodată nu vei vedea un om că scrie din plictiseală… o face pentru că așa simte nevoia, o forță interioară mai presus de orice, îl îndeamnă.

        În scris îți plângi durerile, îți lauzi reușitele, îți strigi fericirile și astfel simți că trăiești, creezi un moment tainic cu tine pe care nu ți-l poate fura nimeni. Scriindu-ți supărările, le citești și le recitești, și astfel te eliberezi. Ușurarea îți invadează sufletul, iar mintea descoperă noi soluții, soluții demne de a te scoate din orice impas.

       Vă îndemn dragi adolescenți senzaționali, să scrieți și să citiți. Veți evolua, vă veți dezvolta intelectual și spiritual, veți deveni oameni mai buni, deschiși și sănătoși, sufletește și mintal!

        Scrisul este artă, terapie, eliberare…

       S-aveți spor.  🙂