Tinerețe

Tinerețe, dulce veșmânt, ai fost ca un cânt…

Devreme ai apus, cam repede te-ai dus.

M-ai lăsat singură, cu fața brăzdată,

Plângând amintirile duse…

M-aș întoarce azi la tine, aș vrea să vin,

Să vin în brațele tale fine, să mă îmbraci din nou

Într-o tinerețe parfumată, de care sunt atât de strân legată.

Soarele răsare doar în anii tinereții,

Florile înfloresc pentru gingășia primilor ani…

Ah, neprețuită tinerețe, vii și pleci atât de repede.

Lași în urmă prea multă durere,

Prea mult pustiu și singurătate.

Toți cei care și-au pierdut tinerețe, zâmbetul, seninătatea,

Se uită acum în urma anilor fugiți…

Regrete, doruri, iubiri și pasiuni…

Toate ale tinereții valuri.

Respir și simt și chem anii deja trecuți,

Îi rog și îi implor să nu mă mai lepede,

Să mă păstreze în palma lor.

Oare mă voi împăca vreodată cu prezentul?

Cu tinerețea cea plecată?!

Nu cred și nimeni nu o face vreodată…